M-am gandit sa expun aici cateva din marile mistere evidente peste care oamenii trec pur si simplu fara sa-si lase macar privirea si sa lase o urma de indoiala in privinta a tot ceea ce ne este servit ca fiind minunat si "pur si simplu adevarul" totusi apar mereu si mereu chestii care nu isi gasesc locul in istoria servita unele dintre ele sunt efectiv incredibile prin precizia lor cat si prin marimea lor raportat la nivelul civilizatiei timpului caruia ii apartine exista si anumite obiecte al caror timp ...nu mai poate fi inteles si acceptat de o gandire conventionala
1. COMPUTERUL ANTIKYTHERA, un procesor de 2.085 de ani
macanismul antikytera sub raze X
In anul 1900, resturile unui bizar instrument mecanic au fost recuperate
de pe epava unei corabii antice, esuata la cativa kilometri de insula
Creta. Artefactul consta intr-un complicat sistem de roti de bronz (trei
s-au pastrat pana astazi) si cadrane de sticla fixate intr-un cadru de
lemn. Analiza cu raze X a relevat faptul ca instrumentul fusese creat in
anul 80 i.Hr., iar reconstituirea sa i-a dezvaluit functionalitatea –
aceea de veritabil „computer“ astronomic, care putea indica, in functie
de ora si de zi, pozitia exacta a Soarelui, a Lunii si a tuturor
planetelor din sistemul solar. Desi se stie ca grecii erau buni
astronomi, nici o informatie de ordin istoric pastrata de la ei nu
semnaleaza existenta unei masinarii atat de sofisticate.
In anul 1898, intr-un mormant din Saqqara, Egipt, un explorator
descoperea o ciudata macheta din lemn a unui obiect cu aripi. Cum la
acea vreme avionul nu fusese inventat, cercetatorii au considerat
artefactul drept reprezentarea unei pasari si l-au facut „uitat“ intr-un
muzeu din Cairo. In 1972, arheologul Kalil Messiha a dat intamplator
peste macheta si a ramas socat de formele sale aerodinamice si de
curbura aripilor, identica celei a unui avion Concorde. In plus, Messiha
a facut legatura intre aceasta macheta si mai multe schite ciudate
descoperite tot la Saqqara, ajungand la concluzia ca egiptenii planuiau,
inca din secolul al II-lea i.Hr., construirea unui obiect zburator.
macheta unui apart de zbor
b) Avioanele precolumbiene
Principalele obiecte de cult analizate au fost două reprezentări ale
unor insecte extrem de ciudate. Una data din secolul II î.H. şi venea
din cultura egipteană şi cealaltă din secolul XV, şi era creaţia
civilizaţiei precolumbiene. Şocant e faptul că dincolo de
distanţa temporală uriaşă dintre cele două obiecte, exista şi ruptura
geografică, ce separa cele două civilizaţii. Abia în 1994, trei
cercetători germani aveau să facă lumină. Algund Eenboom, Peter
Belting şi Conrad Lubbers reuşesc să construiască un aparat de zbor
respectând la perfecţie proporţiile celor două figurine în formă de
insecte. Marea surpriză a fost că aparatul construit la o scară de 100
la 1, faţă de original, s-a desprins uşor de la sol şi a zburat.
Mai mult decât atât, dincolo de faptul că au reuşit să demonstreze că
nu era o insectă, ci prototipul unui aparat de zbor, cei trei au
construit un avion în mărime naturală pe care l-au botezat “BBL”.
Reuşita
lor a ridicat un mare semn de întrebare în lumea ştiinţifică. Aveau
precolumbienii cunoştinţe solide în aeronautică? Acest lucru a fost
confirmat, de altfel, de precizia proporţiilor “insectei”. Şi dacă
într-adevăr ştiau, au reuşit ei vreodată să zboare, cu mult timp înainte
ca europenii să ajungă pe continent?
Ciocanul londonez-un ciocan care nu se incadreaza in istorie
Acest ciocan din fier cu coada de lemn a fost descoperit de arheologii
britanici in 1936, pe un santier arheologic de la marginea Londrei.
Unealta era incastrata intr-o roca veche de 400 de milioane de ani, iar
testele efectuate asupra sa au relevat faptul ca a fost faurita in urma
cu 500 de milioane de ani. De mentionat ca fierul ciocanului este mult
mai pur decat oricare alt fier produs prin tehnologiile moderne. 4 . Craniul de cristal -Mitchell-Hedges
Craniu de cristal-Mitchell-Hedges
Craniul a fost analizat de multi cercetatori, istorici si chiar
specialisti in cristale, care nu s-au sfiit sa sustina ca obiectul isi
schimba culoarea, se abureste usor, existand si momente in care in
interiorul sau se pot vedea imagini cu munti si temple. De asemenea,
unii dintre acestia au marturisit ca artefactul scoate sunete ciudate si
poate vindeca boli. Craniul, ramas in posesia Annei Mitchell-Hedges, a
fost expus in continuare. Fiica a sustinut pana la finalul vietii
varianta tatalui sau, fiind convinsa de faptul ca obiectul avea puteri
miraculoase. Cu o greutate de 6 kilograme, acesta parea imposibil de
executat de o mana umana, mai ales ca perioada in care se presupunea ca
fusese fabricat era lipsita de mijloacele necesare unei astfel de
executii minutioase. In anul 1970, un studiu amanuntit a fost realizat
in laboratoarele Hewlett-Packard. Concluziile cercetatorilor nu aveau sa
ridice deloc valul misterios in care craniul se invelise. Din contra,
incertitudinile asupra modului in care a fost creat aveau sa creasca.
Cel mai curios lucru legat de acest craniu era faptul ca a fost sculptat
impotriva axei cristalului. Cu o duritate de 7 pe scara Mohs, acesta
era imposibil de curbat in lipsa uneltelor dure moderne facute din
diamant sau rubin, necunoscute pe vremea mayasilor. O alta varianta era
ca acesta fusese expus eroziunii nisipului timp de 300 de ani, insa nici
aceasta nu parea sa prezinte o prea mare credibilitate.De adaugat acesta este singurul craniu de cristal cu mandibula detasabila.
Piri Re’is a fost un marinar turc care, in 1513, a desenat o harta a
Africii, a Americilor si a Antarcticii. In 1929, cand a fost regasita,
harta turcului a facut mare valva: oficial, Antarctica fusese
descoperita abia in 1818. Ceea ce este si mai bizar la aceasta harta
este faptul ca Piri Re’is – dupa cum dovedesc reconstituiri de ultima
ora – a cartografiat fidel Antarctica asa cum arata aceasta inainte de a
fi acoperita de zapada. Mai precis, in urma cu 6.000 de ani.
6.Desenele de la Nazca
Desenele au fost descoperite in anul 1930, cand aviatia SUA a inaugurat
doua linii comerciale care survolau pampa peruana. Se pare ca acestea au
fost realizate in perioada de inflorire a civilizatiei Nazca (300 i.Hr.
- 600 d.Hr). Acoperind o suprafata de 450 de kilometri patrati,
desenele de la Nazca infatiseaza diverse plante si animale. Cele mai
mari reprezentari ajung la 200 de metri lungime. Printre acestea, apar
si unele figuri ciudate, numite de cercetatori geoglife. In vreme ce
comunitatea stiintifica este rezervata in privinta utilizarii
geoglifelor, unii entuziasti afirma ca ele ar fi harti astronomice sau
puncte de reper pentru OZN-uri (teorie speculata si in filmul “Semne”
din 2002). Indiferent la ce au folosit, desenele de la Nazca n-ar fi
putut fi realizate decat printr-o coordonare venita de foarte sus, cel
mai probabil din balon (care, la vremea respectiva, evident, nu era
„inventat“). Vezi articolul Pietrele ica
7.Nan Madol misterioasa asezare de pe un recif de corali
Datarea cu carbon-14 arata ca orasul Nan Madol a fost construit intre
anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr. sau cel putin atunci a fost locuita , pe un recif de corali din Micronezia, din
aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice. Asezarea se
intindea pe o suprafata de aproximativ 18 kilometri patrati si era
formata din peste 100 de insulite artificiale unite prin viaducte.
Nimeni nu poate explica felul cum au fost transportate acolo blocurile
de bazalt si nici cum a fost construit orasul. Pentru ridicarea lui Nan
Madol, azi ar fi nevoie de zeci de macarale gigantice. Observ construirea pe principiul diversitatii dimensiunii "granulatiei" agregatelor adica cat mai diferite marimile pietrelor cu atat mai rezistenta constructia.
8. Zidurile Sacsayhuaman precizie incasa de secol XXI 3 ziduri concentrice, lungi de 360 de metri si inalte de sase, au fost
construite, in secolul al XVI-lea, in jurul fortaretei incase
Sacsayhuaman din Cuzco, Peru. Ele au fost ridicate din imensi bolovani
de calcar, cantarind aproximativ 300 de tone fiecare. Incasii nu au
folosit mortar pentru a fixa bolovanii, dar acestia sunt atat de bine
asezati unul peste altul, incat nu se poate strecura intre ei nici macar
o lama de cutit. Cum au reusit incasii sa construiasca un asemenea
ansamblu cu tehnologiile secolului al XVI-lea ramane un mister.
9. Urme
imposibile Atat arheologii, cat si paleontologii sau chiar simplii amatori,
au descoperit urme de dinozauri incrustate in piatra. Astfel de
urme s-au format de-a lungul milioanelor sau zecilor de milioane de
ani, dupa ce uriasele animale ar fi calcat pe un sol moale care, cu
timpul, s-a solidificat transformandu-se in piatra. Nimic
neobisnuit pana acum cu privire la acest proces natural.
Misterul apare odata cu descoperirea in mai multe site-uri
arheologice a urmelor de dinozauri alaturi de... urme umane. Cel
mai renumit sit este Paluxy, sit aflat in apropiere de Glen Rose,
Texas, Statele Unite ale Americii.Aici, alaturi de urme
vechi de aproape 100 de milioane de ani ale dinozaurilor se
regasesc urme cat se poate de clare ale unui om. Controversele sunt
cu atat mai aprinse cu cat, din datele pe care le detinem, este
imposibil ca un om sa fi trait in perioada uriaselor reptile
dinozauriene. In fapt, oamenii au aparut acum circa 200.000 de ani,
pe cand ultimii dinozauri si-au dat sfarsitul in urma cu aproape 65
de milioane de ani. Si totusi, cum se pot explica astfel de urme?
Ei bine, oamenii de stiinta nici nu vor sa discute posibilitatea
autenticitatii unei astfel de coexistente umano-dinozauriene.
Ei considera totul o farsa bine pusa la punct, si asta in
ciuda faptul ca urme identice au fost descoperite si in siturile de
la Antelope Spring, Nevada si Stinnet, Texas.
10. Amfibieni vii
inchisi in piatra
Pana in prezent au fost documentate peste 90 de cazuri din toata
lumea, in care amfibieni vii au fost descoperiti in carcase
ermetice de carbune sau piatra. In peste 40 dintre ele a fost vorba
de broaste sau mormoloci. Cercetatorii care au documentat cazurile
respective sustin ca batracienii erau acoperiti de mucus si
capatasera o culoare alba a pielii, asta ca o reactie a privarii de
lumina. Ceea ce este de-a dreptul socant este faptul ca
animalele, odata intrate in contact cu aerul, au revenit la viata,
chiar daca pentru scurt timp. In majoritatea cazurilor, subiectii
au decedat in decurs de 24 - 72 de ore, desi exista mentiuni despre
exceptii in care animalele au supravietuit pe termen
nelimitat. In mod logic, este imposibil ca un organism viu, mai ales cand
implica o vertebrata, sa poata supravietui mii sau chiar milioane
de ani - atat cat este nevoie pentru formarea unei roci - privat de
oxigen, hrana si apa, intr-o carapace ermetica de piatra sau
carbune. O posibila explicatie ar fi aceea conform careia
amfibienii isi pot incetini functiile organismului atat de mult,
incat sa poate supravietui luni de zile fara elementele necesare
vietii. In plus, aceiasi amfibieni ar fi trebuit sa patrunda
intr-un anume tip de mal, capabil sa se solidifice rapid, mai ales
in contact cu o apa puternic mineralizata. Si totusi, nu
toate cazurile intalnite implinesc aceste conditii. Cert este ca
fenomenul este mult mai comun decat ne-am putea inchipui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu