Obiceiuri si traditii de Craciun

Se spune ca numele de Craciun ar veni din limba latina de la cuvantul “creatio” care insemna creatie, nastere, dar conform altor legende se spune ca denumirea de Craciun vine de la un anume Craciun in casa caruia ar fi nascut Fecioara Maria pe Hristos. Se spune ca Fecioara Maria a ajuns la casa lui Mos Ajun, dar pentru ca era foarte sarac nu a putut-o gazdui, dar i-a indicat casa fratelui sau Mos Craciun. Si acesta a refuzat-o, dar sotia acestuia, Craciuneasa a ascuns-o in grajd, locul unde Fecioara Maria a dat nastere lui Isus. Noaptea aceasta Sfanta in care s-a nascut Hristos se spune ca s-au deschis cerurile si Duhul Sfant a coborand deasupra lui Isus, Fiul Sau, luminand grajdul care era in intuneric. De aici si obiceiul de a se ura cu ocazia Craciunului ca aceasta Zi Sfanta, numita si Nasterea Domnului sa aduca lumina in casele si sufletele oamenilor. Craciun afland fapta sotiei lui o pedepseste pe aceasta taindu-i mainile. Fecioara Maria ii lipeste mainile la loc infaptuind astfel o minune, ceea ce l-a facut pe Craciun sa se converteasca la crestinism. Caindu-se pentru fapta sa i-a facut Fecioarei Maria si pruncului cadouri, de aici se spune ca s-a ajuns si la obiceiul ca de Sfantul Craciun sa se faca daruri copiilor si celor dragi in ziua Nasterii lui Iisus, 25 decembrie

 

Obicei de Craciun

Colindatul

Începând cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul nopţii şi până la revărsatul zorilor, uliţele satelor răsunau de glasul micilor colindatori. Cu traista după gât, cu băţul în mână şi căciula pe urechi, colindatorii merg din casă-n casă şi strigă la ferestrele luminate:

"Bună dimineaţa la Moş Ajun
Ne daţi ori nu ne daţi",

şi dacă cei din casă le deschid uşa, încep să cânte mai departe:

"Am venit şi noi odată
La un an cu sănătate 
Şi la anul să venim 
Sănătoşi să vă găsim
Ne daţi, ne daţi 
Ori nu ne daţi"

Cu acest prilej gazda le împarte colindeţe: covrigi, nuci, mere, colăcei de făină frământaţi şi copţi chiar în acea seara a Ajunului.
În ajunul Craciunului, ca şi în ajunul Anului Nou, în toate provinciile româneşti, copiii formează grupuri şi pornesc pe la casele gospodarilor cântând cântece ce au refrenuri ca: "Florile dalbe", "Lerui ler", "Ziurel de ziuă", ori "Valerim" şi "Veler Doamne".

Copii cu Viflaimul

 

 Steaua

Este un alt obicei de Craciun intalnit la romani care are loc in ajunul Craciunului. Cei care merg cu Steaua sunt mai ales copii intre 7 si 14 ani. Obiceiul are o semnificatie religioasa fiind legata de steaua care s-a aratat celor trei magi de la rasarit. Copiii merg la colindat cu o stea mare, din lemn, gatita cu hartie colorata si crengute de brad

 

 

Capra

Obiceiul de Craciun de a merge cu capra are legatura cu sporul de animale in turmele pastorilor, fiind un ritual care aduce roade mai bogate in anul care vine. Acest obicei este un bun prilej pentru a intra in contact cu covoarele, stergarele, podoabele in culori vii din casele gospodarilor si aduce urari legate de anul nou.

Traditia romaneasca are multe datini si obiceiuri de craciun, toate aceste obiceiuri au la baza anumite realitati si motivatii spirituale, acestea in timp sau pierdut, dar totutsi ele isi fac efectul in continuare.  Aceste obiceiuri de Craciun au un impact subtil asupra vietii fiecaruia din noi, aceste obiceiuri de Craciun ne afecteaza cum nici nu banuim

                                                                                          Jocul caprei

 Ursul

Jocul ursului este cel mai spectaculos dintre toate jocurile cu măşti întâlnite în cetele din Moldova.Jocul urşilor din Dărmăneşti-Bacău şi din satele din jur a evoluat de la un simplu obicei la un adevărat spectacol de mari proporţii şi cu largă rezonanţă. În ropotele asurzitoare ale tobelor, mai mulţi urşi ţinuţi de lanţuri de către ursari joacă într-un ritm frenetic. De menţionat este faptul ca masca-costum de urs se compune dintr-o blană întreagă de urs, împodobită cu curele, cu ţinte şi canafi.

Jocul ursilor

Alte traditii si obieciuri de Craciun

• În ajun de Craciun, oamenii îşi iau de la vecini tot ce-au dat cu împrumut, spre a avea toată avuţia în gospodărie.

• Femeile pun un ban de metal şi o nucă în apa de spălat, spre a fi în anul ce vine mai frumoase şi bogate.

• Gospodarii, în ajunul Craciunului, pun mâna pe toate uneltele din curte, ca să le poată folosi cu spor în anul următor.

• Cu o zi înainte de Craciun se pune o potcoavă într-o căldare cu apă. Stăpânul casei bea primul, apoi o dă vitelor, ca să fie tari ca fierul.

• Păstorii pun sub pragul casei un drob de sare învelit, lăsându-l până la „alesul oilor“, în luna aprilie, când drobul este scos, măcinat şi amestecat cu tărâţe şi dat ca hrană turmei, să sporească.

• La Craciun pâinea se aşează pe masă, să vină belşugul, şi tot în acelaşi scop, sub faţa de masă se pune pleavă de grâu.

• În ajun se pregătesc 12 feluri de mâncare în amintirea „Cinei cea de taină“ - Iisus şi 12 apostoli.

• Gospodarii stau la masă cu picioarele pe topor, ca să fie tari ca fierul în anul care vine.

• Când primul om intrat în casă de Craciun este bărbat înseamnă bunăstare în anul viitor.

• În ajun de Craciun sunt puse în tuspatru colţurile de mese căţei de usturoi şi seminţe de mere, ce apără de deochi şi farmece.

• În ajun de Craciun se curăţă hornul, iar funinginea e pusă la rădăcina pomilor pentru rod bogat.

• În noaptea de Ajun se face priveghi, iar pe masă este aşezat un colac cu un cuţit înfipt în el.

• Masa pusă în ajun rămâne întinsă toată noaptea, timp în care focul trebuie să ardă în sobă.

• Din ajunul Craciunului până la Bobotează, casa e măturată de la prag spre răsărit şi nu din fundul locuinţei spre prag, ca să vină peţitori la fata de măritat. Fetele mari nu trebuie să dea gunoiul afară din casă.

• Ca să-şi viseze ursitul, fata va posti toată ziua de ajun, iar prima îmbucătură de seară s-o pună la brâu; când se culcă, întinde brâul pe jos şi face trei mătănii peste el. Aşa îşi va afla ursitul.

• În Ardeal, sărbătorile de Craciun începeau de la Sf. Nicolae (6 decembrie), când fetele se adunau în grup, încă din seara de 5 decembrie, şi frământau plăcintele care vor fi unse cu ou, pentru a doua zi. Doar la 9 fix seara, nici un minut mai devreme sau mai târziu, năvăleau flăcăii şi se încingea petrecerea, cu glume şi lapte parfumat. O credinţă ciudată a colectivităţii de saşi este aceea practicată de Sfânta Lucia (12 decembrie), când capul familiei umblă cu o tavă pe care este aşezată, pe jar, o crenguţă cu care afumă şi cele mai ascunse cotloane ale casei, şurii, beciului, podului.

• Tot în Transilvania se obişnuieşte ca în noaptea de Craciun, la un semn al diacului, mirenii să arunce cu boabe de porumb strigând: "Rod în cucuruzi!". Se pare că acest obicei este o transformare interesantă a unui obicei din Polonia, unde mirenii aruncă în preot cu boabe de ovăz, în amintirea lapidării Sf. Ştefan.