Cvasicristalele-Cristalele imposibile

Cristalele imposibile care i-au uimit pe oamenii de ştiinţăMai multe cristale despre care se credea că nu pot fi întâlnite pe Terra îşi au originile în spaţiu, au stabilit cercetătorii americaniPână în urmă cu doi ani, cvasicristalele, structuri cristaline cu o structură complexă, fuseseră obţinute doar în laboratoare. Apoi geologii au descoperit cvasicristale în munţii Koryak din Rusia, spre suprprinderea comunităţii ştiinţifice internaţionale.Cvasicristalele au fost descrise pentru prima oară în anii '80, de către cercetătorul israelian Daniel Schehtman, care a fost distins cu Premiul Nobel în 2011 pentru descoperirea sa, scrie bbc.co.uk.Cvasicristalele au fost considerate multă vreme imposibile, pentru că încalcă regulile de simetrie întâlnite la structurile cristaline tradiţionale. De asemenea, cvasicristalele prezintă proprietăţi fizice şi electrice diferite de cele întâlnite la alte structuri cristaline.Ulterior, în 2009, s-a descoperit că cvasicristalele pot rămâne stabile în condiţii terestre. Cvasicristalele au fost descoperite într-un mineral (un aliaj de aluminiu, cupru şi fier) prelevat din munţii Koryak din Rusia. Formarea lor a rămas însă în continuare un mister. Acum, oamenii de ştiinţă de la Princeton susţin că experimentele arată că cvasicristalele descoperite în Munţii Koryak sunt de origine extraterestră.

Ce sunt cvasicristalele de fapt ? 

O simetrie de ordin 5 total incompatibila cu cunostintele stiintifice ale epocii, potrivit carora cristalele nu puteau admite decat simetrii de ordinul 2, 3, 4 sau 6, fara a crea un imposibil haos al atomilor, a explicat miercuri presei Sven Liden, membru al Comitetului Nobel pentru chimie.

Descoperirea cercetatorului israelian, pe atunci detasat la un laborator american, a suscitat neintelegere si chiar respingere in randul colegilor lui, pana la punctul de a i se cere demisia din laborator.

Directorul laboratorului a mers pana acolo incat i-a intins un manual de cristalografie, sugerandu-i sa-l studieze atent, isi aminteste cercetatorul israelian.

"I-am raspuns: 'Nu am nevoie sa-l citesc, predau acest manual, stiu ca este imposibil, dar este acolo, in fata mea'", explica cercetatorul.

Laureatul premiului Nobel 2011 povesteste, intr-un interviu acordat in 2010, modul in care a fost exclus din grupul de cercetatori de conducatorul acestuia dupa ce si-a anuntat descoperirea (minutul 6,05).

Dodecahedral single grain Ho-Mg-Zn quasicrystal grown by the flux tube technique [FIPC+98, FCPC+99].

"M-a expulzat din grupul lui. Mi-a spus esti o rusine pentru acest grup, nu pot suporta aceasta rusine si mi-a cerut sa parasesc grupul. Si am parasit grupul. Era un prieten bun al meu, dar nu a putut suporta ca oamenii sa-si spuna ca aceasta prostie venea din grupul lui", spune Daniel Shechtman.

"Cativa ani am fost singur, am fost ridiculizat, am fost tratat rau de colegii mei", adauga el.

Unul dintre criticii cei mai virulenti ai acestei descoperiri a fost Linus Pauling, el insusi laureat al premiului Nobel pentru chimie.

Zece ani mai tarziu, dupa numeroase confirmari experimentale, descoperirea lui Daniel Shechtman este acceptata oficial de comunitatea stiintifica.

In vara lui 2009, oamenii de stiinta au descoperit pentru prima oara o forma "naturala" a cvasi-cristalului intr-un rau din Rusia, un minereu compus din aluminiu, cupru si fier.

Aceste materiale prezinta o foarte mare duritate dar se pot sparge la fel de usor ca si sticla, fiind foarte puternic izolatoare pentru caldura si electricitate, ceea ce permite numeroase aplicatii industriale.

Otel care contine cvasi-cristale a fost deja utilizat pentru lamele de ras si pentru instrumentele dedicate chirurgiei ochiului.

 

Ancheta structurală a quasicrystals stabile de înaltă rezoluţie de microscopie electronica de transmisie in combinatie cu tehnici de microscopie electronica este angajat suplimentare pentru caracterizarea structurala a aliajelor quasicrystalline cum sunt formele icosahedral şi decagonal Al-Pd-Mn, precum şi decagonal Al-Co-Ni. Aceste investigaţii sunt în coroborare cu grupurile de cercetare Mai multe Mai ales cu Dr. R. Luck de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Metalelor în Stuttgart, Germania  şi S. Dr. Ritsch de la Institutul de Cercetare a Materialelor de Tohoku University, Sendai, Japonia.

rezumat tipic Modele de difracţie de electroni de variante diferite ale decagonal Al-observate în Ni-Co quasicrystale
Toate cele opt modele de  difractie, sunt prezentate la aceasi scara i: De-a lungul axei orizontale centrală, două pete mai puternice de difractie corespunde unei d-valoare de 0236 nm. Aceste două puncte sunt parte a inelului de zece reflecţii mai puternice cu aceasi d-valoare.

domul unei moschei din Iran

Robert Byron, Mosaic at Masjid-e-Jameh in Yazd, Iran

Aceasta noua clasa de materiale pasioneaza nu doar chimistii, dar si matematicienii, deoarece structura sa, in special distanta care separa atomii, este dominata de "numarul de aur", asa cum este cazul mozaicelor arabo-andaluze sau a altor forme estetice stravechi.Foarte interesant și deloc întâmplător este faptul că proporția acestora e dominată de numărul de aur, Phi.

 Floarea vietii ?????

 Daca luam un manual de istorie a lumii vom descoperi ca civilizatia egipteana si-a inceput existenta undeva prin anul 3150 i.Hr., odata cu unirea Egiptului de Sus si cel de Jos sub conducerea primului faraon, Narmer. Puteti pune acest fapt incontestabil langa simbolul din Abydos si sa enuntati urmatoarea intrebare: „Cine a facut asta?” si veti primi un raspuns dezamagitor. Si totusi, cum a ajuns acel simbol acolo?

Excavarile templului din Abydos au inceput in anii 1902 de catre doi egiptologi, Flinders Petrie si Margaret Murray. Situl a fost complet scos la lumina in 1926 de catre Henri Frankfort. Acestia au constatat cu uimire ca fundatia templului se afla cu 15 metri mai jos decat celelalte temple din zona. Dar si mai ciudata a fost concluzia imediata a arheologilor. Ei erau de parere ca pentru a construi acest templu egiptenii au sapat 15 metri si apoi au ridicat fundatia. Aceasta umila afirmatie a fost rectificata mai tarziu. O echipa de geologi a venit sa cerceteze locul si a constatat ca singurul motiv pentru care templul se afla la acea adancime este faptul ca de-a lungul timpului, in jurul zidurilor s-au depus sedimente.

Afirmatia a socat oarecum mediile stiintifice. Daca afirmatia geologilor este adevarata inseamna ca este imposibil ca acest templu sa fi fost construit in timpul dinastiei lui Seti I, adica acum aproximativ 4.500 de ani, asa cum este el clasat de istorici. Calculand durata de timp necesara depunerii a 15 metri de sedimente se ajunge la o curioasa cifra intre 9.000 si 12.000 de ani.

 Un articol destul de sarac dar pozele si sursele ....va pot trimite sa cautati mai multe

http://www.floweroflife.org/folindia.htm

http://www.rufon.org/forum/index.php?topic=3978.0

http://mcs.open.ac.uk/ugg2/quasi_intro1.shtml

http://www.solid.phys.ethz.ch/ott/staff/beeli/Structural_investigation.html

http://science.hotnews.ro

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sec%C8%9Biunea_de_aur